Africa.  Iulie 2013.

Nouă luni parcurse pe drumurile uneia dintre cele mai  sărace ţări ale emisferei sudice, paşi făcuţi printre inimile oamenilor sau în inimile lor.  Mintea si sufletul burundezilor poartă inflexiuni surprinzătoare între alb si negru. Dincolo de irisul colorat de melanină, fiinţa aceasta ce se preaumblă într-o statică perpetuă, poartă asemenea pielii, nuanţe de negru.  Albul, tradus în medicină prin sindromul genetic al albinismului, este mereu rar şi foarte valoros. Fac o paranteză încercând să explic afirmaţia anterioară. De ce spun valoros? Pentru că rareori am vazut adulti albinoşi, în comparaţie cu copiii care aş putea spune că sunt chiar numeroşi. Imediat se ridică întrebarea pertinentă dacă  există vreo altă asociere medicală descoperită sau nedescoperită pentru care acesti copii dispar din rândul populaţiei africane burundeze. Răspunsul este unul cu totul lipsit de incitaţia ce ţi-o poate oferii ştiinta, însă  surprinzător prin barbarismul şi primitivismul cultural: copiii burundezi albi sunt rapiţi iar părţi ale trupului, în special organele genital, sunt folosite de vraci în cântecele şi descântecele lor ceremoniale.

Trecând de la profan la sacru, atunci când întalneşti albul burundez rămâi fascinat! Acesta este născut din însăşi plămădeala divină, învăluit în durere, nepământean prin forţa ce o emană, cu sclipiri angelice ce pornesc dinspre el. Sufletul alb burundez este cu atât mai valoros decât sufletul alb european  cu cât omul mântuit este superior îngerului.  Nimic din societatea în care trăieşte, nimic din istoria personală purtată ca pe o povară sau istoria colectivă încrustată  ca o pecete  nu îi dă startul pozitiv înspre îndumezeire. După cum trupul alb African este la risc de a fi linşat într-un ritual iraţional, tot aşa, sufletul  alb burundez traieşte printre oamenii ordinari mereu sub ameninţarea izolării şi înstrăinării. Comunitatea micilor aşezări răspândite pe dealurile acoperite de eucalipt aduce totul spre discuţie în piaţa satului. Viaţa se desfaşoară mai puţin în case, în institutii şi mai mult pe stradă, în faţa casei, în piaţă. Necesitatea patologică a comunicării! Comunicare care, în latura ei negativă, cercetează cu deamănuntul tot ce se petrece în aria din care faci parte.

Mintea si sufletul burundezilor poartă inflexiuni surprinzătoare între alb şi negru. Îmi pare mie că sufletul alb burundez este cu atât mai valoros decât sufletul alb european cu cât omul mântuit este superior îngerului.

Abonează-te la newsletter.

Dacă dorești să primești actualizări imediat cum apar pe site, abonează-te la newsletter-ul nostru cu adresa ta de email.

Implică-te în proiectul nostru.

Contactează-ne telefonic
+40 74 577 2807
sau prin email
[email protected]