Viaţa pe muntele Banga

5 ianuarie 2013

Într-una din zile am urcat Banga. Am căutat pe cei doi orfani întâlniţi întâmplator în urmă cu o lună în timp ce decopeream împrejurimile satului în care stau. Am intrat pe “uşa” fara uşa. Cărămizi făcute din lut  împletite cu paie şi acoperiş jumătate din tiglă, jumătate din stuf. Prima încăpere un fel de antreu. Pe jos pământ, de jur împrejur culoarea roşie a zidurilor mohorâte din lipsa luminii.  În stânga se deschide o alta intrare spre “bucătărie”. Un vas de tablă aşezat  pe niste pietre în formă de “sobă”. O lingură murdară, pe jos paie şi acelaşi pământ bătătorit. Aici  dorm? am întrebat. Nu, aici doar pregătesc mâncarea. Mergem mai departe şi decoperim dormitorul care nu are mai mult de doi metri pătraţi şi adaposteşte un pat din laţi acoperiţi de o mână de paie. O plasă de ţânţari aruncată într-un colţ serveşte drept învelitoare. Totul este sărac ţi trist. O parte din lucruri şi le ţin la vecini. Nu au părinţi şi nu au uşă la casă. Pe muntele Banga este frig şi plouă mult.  Au şaptesprezece şi zece ani iar cel mic nu-şi mai aduce aminte de mama.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>