După un an

Aş putea sa compar anul 2014 cu Făt Frumos, cu muşchetarii lui Dumas sau cu David care l-a învins pe Goliat. Indiferent de ce-mi trece prin minte când văd cum stâlpii imaginaţiei iau forma concretului, un singur cântec îmi iese de pe buze: Toată lauda să fie a Domnului!

Drumul care s-a deschis în faţa noastră seamănă cu cel al vieţii fără de moarte, al sacrificiului absolut şi al credinţei neclintite. Deşi nu trăim nici în timpul poveştilor nemuritoare, nici în vremea capei şi spadei, nici pe timpul poporului ales, paşii nostri au măsurat tărâmul miracolului, au călcat pe urma sângelui şi au atins Divinul.

Ne-au fost camarazi de drum, începând de SUS în jos, fiinţe miraculoase, îngeri, chipuri ce păreau a fi de oameni dar semănau cu zâne, prinţi sau arhangheli. Ne-am dat seama că prietenia şi familia nu are graniţă nici de timp, nici de spaţiu, nici de alte dimensiuni măsurate sau nemăsurate, iar pentru împreună simţire, IUBIREA, vorbeşte aceiaşi limbă indiferent de „capătul lumii” care ţi-a fost dat să-l atingi.

N-au lipsit din scenă nici Muma Padurii, nici duşmanii Împăratului, nici înspăimântătorul Goliat. N-am fost doar neînfricaţi, loiali sau plini de credinţă. Ne-a tremurat şi mâna, şi praştia, şi spada.

Iar acum, la jumătatea începutului de drum, mi-am dat seama ca  între noi şi Divinitate, Dumnezeu v-a aşezat pe voi: Făt Frumosul, muşchetarul sau David-ul nostru!

Primiţi recunoştinţa nostră şi binecuvântările lui Dumnezeu.