5 ianuarie 2013

Într-una din zile am urcat Banga. Am căutat pe cei doi orfani întâlniţi întâmplator în urmă cu o lună în timp ce decopeream împrejurimile satului în care stau. Am intrat pe “uşa” fara ușă. Cărămizi făcute din lut, împletite cu paie şi acoperiş jumătate din țiglă, jumătate din stuf. Prima încăpere un fel de antreu. Pe jos pământ, de jur împrejur culoarea roşie a zidurilor mohorâte din lipsa luminii. În stânga se deschide o altă intrare spre “bucătărie”. Un vas de tablă aşezat pe niște pietre în formă de “sobă”. O lingură murdară, pe jos paie şi acelaşi pământ bătătorit. „Aici dorm?” am întrebat. Nu, aici doar pregătesc mâncarea. Mergem mai departe şi decoperim dormitorul care nu are mai mult de doi metri pătraţi şi adăposteşte un pat din laţi acoperiţi de o mână de paie. O plasă de ţânţari aruncată într-un colţ serveşte drept învelitoare. Totul este sărac și trist. O parte din lucruri şi le ţin la vecini. Nu au părinţi şi nu au uşă la casă. Pe muntele Banga este frig şi plouă mult. Au şaptesprezece şi zece ani, iar cel mic nu-şi mai aduce aminte de mama.

Abonează-te la newsletter.

Dacă dorești să primești actualizări imediat cum apar pe site, abonează-te la newsletter-ul nostru cu adresa ta de email.

Ai fost abonat cu succes.
A apărut o eroare. Te rugăm să încerci mai târziu.

Continuă să citești

Implică-te în proiectul nostru.

Contactează-ne telefonic
+40 74 577 2807
sau prin email
contact@smileburundi.org

Donează